Bancuri calul

Era un tãran cu un cal. La un moment dat, se apropie unul de el si-i zice :
- Bade, dacã fac calul sã râdã, îmi dai un kil de brânzã ?
- D-apoi, fã-l sã râdã si-om mai vedea.
Se duce ãla la cal, îl ia, îl duce într-un hambar, când iese dupã câteva secunde, calul râdea în hohote.
- Vezi bade cã l-am fãcut sã râdã ?
- Vãd, domnule, minunãtie mare ...
- D-acu, dacã-l fac sã plângã, îmi mai dai un kil ?
- Hai s-o vãd si p-asta.
Ia ãla calul din nou, îl duce în hambar, iese iar dupã câteva secunde cu calul care plângea cu lacrimi de crocodil.
- Esti tare, nene, da zi si mie, sã nu mor prost, cum l-ai fãcut sã râdã si sã plângã asa?
- Pãi prima oarã i-am zis cã am pu*a mai mare ca a lui si l-a umflat râsul, dupã aia i-am arãtat-o !